Dan Voiculescu…

Apropierea evidentă în ultimele luni între PNL-ul condus de Crin Antonescu şi PC‑ul condus în continuare, din umbră, de Dan Voiculescu, apropiere evidentă şi prin poziţionarea trustului Intact, ascunde negocieri politice mai ample decât ceea ce se vede. Discuţiile între cele două părţi se bazează pe planul lui Antonescu de a începe unificarea dreptei româneşti, printr-o fuziune prin absorbţie a PC de către PNL.

Tot ce fac, de câteva zile, şi Crin Antonescu, dar şi vocile PC (Daniel Constantin, oficial, şi Dan Voiculescu, neoficial) arată nu doar coordonare între aceştia, dar şi existenţa unei direcţii comune. Antonescu şi Constantin vorbesc în aceiaşi termeni, ca şi cum ar primi acelaşi punctaj. Iar Voiculescu susţine discursul lui Antonescu ori de câte ori are o apariţie televizată. Există un tip de sprijin şi din partea lui Piedone, care ar fi foarte încântat dacă l-ar convinge pe Antonescu să candideze la primăria Capitalei (fiindcă ar avea alături de el un nume sonor, care să îi permită să fie reales cu uşurinţă). Ce vor şi PNL şi PC? Echilibrarea balanţei din interiorul opoziţiei, în care PSD se detaşează, conform scorului din sondaje care îi plasează constant la 40%.

PC s-ar putea „pierde” în PNL

Ideea fuziunii le surâde conservatorilor, care găsesc un nou vehicul de intrare în Parlament, după ce relaţia cu PSD nu mai este ca altădată. În acelaşi timp, ea convine şi liberalilor, din motive de imagine, dar şi din motive mult mai pragmatice. În planul imaginii, PNL-ul lui Antonescu vrea să arate că a devenit un pol de atragere a formaţiunilor mai mici. În planul pragmatic, o cooptare a PC în interiorul PNL înseamnă punerea resurselor mediatice şi financiare de care dispune Dan Voiculescu la dispoziţia lui Antonescu şi a liberalilor, în perspectiva alegerilor parlamentare din 2012 şi a celor prezidenţiale din 2014.

Liberalii mai au un avantaj: dacă nu fac un pol împreună cu PC, atunci ei sunt măcinaţi de presiunile care vin fie dinspre PSD (de adoptare a unei direcţii diferite de guvernare, prin renunţarea la obsesia cotei unice), fie dinspre PD-L (care continuă să atragă parlamentari liberali, în vederea guvernării). Dacă Antonescu nu creează un nou proiect, şansele sale de a mai rămâne chiar în fruntea PNL scad vertiginos.

Dan Voiculescu – funcţie de conducere în PNL?

În ecuaţia fuziunii, orgoliul lui Dan Voiculescu ar urma să fie satisfăcut prin oferirea funcţiei de prim-vicepreşedinte al PNL. Atraşi de perspectiva resurselor mediatice şi financiare pe care le poate aduce Voiculescu, cea mai mare parte a liderilor liberali care cunosc planul nu sunt deloc deranjaţi. Voiculescu aduce resurse, de care Antonescu şi liberalii care încă nu vor să se alieze cu PD-L au mare nevoie. Singurele reticenţe faţă de o astfel de fuziune vin din partea celor grupaţi în jurul lui Tăriceanu şi Orban, cărora le este frică de faptul că PNL va pierde din încredere, fiind greu de explicat o predare atât de pe faţă a partidului la unul dintre „mogulii” demonizaţi de Băsescu. Tocmai de aceea, negocierile dintre cele două grupări sunt secrete, iar concluziile acestora vor apărea când totul este bătut în cuie.

Antonescu speră ca, dacă planul fuziunii cu PC şi resursele lui Dan Voiculescu vor da roade, acest lucru să genereze şi un aflux de pedelişti către PNL, care vor vedea în preşedintele PNL soluţia salvării lor pentru 2012.

Se mai încearcă ceva: forţarea semnării unui nou acord politic între partidele din opoziţie, patronat de Voiculescu. Aşa cum s-a creat la Grivco ideea proiectului Iohannis, tot aşa se vrea crearea unui proiect Iohannis 2, şi tot cu sprijinul patronului Grivco. Ponta a văzut efectul deciziilor luate sub influenţa mogulilor şi se fereşte de asta. Se opune acestui plan şi nu vrea ca opoziţia să fie iar acuzată că e subordonată lui Voiculescu. De aceea, nu vrea crearea de pe acum a unei formule de guvernare comune.

Ponta cu poporul, Antonescu cu mogulii

Atacurile lui Antonescu la adresa PSD vor continua. Doar că ele au şi un efect pervers: după atâtea atacuri la adresa lui Ponta, care nu îşi au susţinere în acţiuni (până în prezent, liberalii sunt cei care au votat alături de PD-L, şi nu cei din PSD), pesediştii din jurul lui Ponta au început să reacţioneze. Vocile din PSD nemulţumite de lipsa de consecvenţă a PNL se aud tot mai tare. Ponta şi PSD merg pe o linie inspirată din liberalismul tradiţional „prin noi înşine”, refuzând şi sprijinul mogulilor şi coaliţiile complicate. Ponta a simţit pulsul maselor şi vrea alegeri anticipate, fiindcă ştie că doar un vot popular poate să mai ofere legitimitate unui politician sau unui proiect. Fără anticipate, totul rămâne la latitudinea jocurilor de culise, în care Băsescu e mai maestru decât mogulii lui Crin.

Antonescu vrea, în schimb, crearea de cât mai multe alianţe şi fronturi comune, sperând că astfel se păstrează imaginea unităţii de anul trecut, în care el devenise liderul de facto al opoziţiei. În această reţea de alianţe, legăturile lui Crin cu mogulii (şi cu Voiculescu, şi cu Vîntu – cu care există certitudinea că Antonescu s-a văzut de câteva ori în ultimele luni, dar şi cu Patriciu, atâta cât a mai rămas) par ascunse. Ele nu pot fi însă ascunse de Băsescu, fiindcă acesta abia aşteaptă o nouă reunire a tuturor acestor „grei” în proiectul comun al suspendării. O nouă coaliţie de tip Grivco va da şansa lui Băsescu de a se victimiza şi de a-i îndepărta total pe cei din opoziţie de agenda publică.

Pe fondul problemelor sociale, concentrarea tuturor energiilor doar pe un proiect personal de putere ar putea părea în ochii oamenilor disperaţi la fel de neserios şi jignitor ca şi comportamentul lui Băsescu. Iar efectul ar putea fi chiar periculos, mai ales dacă ţinem cont că circa 50% din populaţie nu mai are încredere în niciun partid şi în niciun lider.